When time pass...

Nici nu am realizat ca timpul trece. Stiam ca nisipul din clepsidre se scurge, stiam ca acele ceasului se misca continuu, stiam ca Pamantul se roteste, stiam ca rup prea repede foile din calendar, stiam ca zapada se topeste prea devreme. Stiam toate astea. Dar nu am realizat pana acum. Acea parte nu procesa.
60 de secunde pe minut, 60 de minute pe ora, 24 de ore pe zi, 7 zile in saptamana, 4 sapamani in luna, 3 luni intr`un anotimp, 4 anotimpuri intr`un an... toate astea se duc parca prea repede.
Acum cateva luni asteptam nerabdatoare ziua de vineri pentru ca stiam ca vine weekend`ul. Acum imi e dor de acele zile. Cu cat intorc clepsidra de mai multe ori, m`i se pare ca nisipul se scurge mai repede. De ce nu mi`ai spus asta pana acum Stefan?
Ma comport ca un copil si incep sa plang din cauza unui lucru pe care oricum nu`l pot schimba. Macar stiu ca tu nu veri disparea niciodata Stefan. Stii...incerc sa pun la cap acele secvente de filme, dar nu`mi iese perfect. 
Atat de repede a trecut timpul ca nici nu am observat ca s`au mai dus 4 ani din viata. Pentru ce? Ca acum sa`mi para rau de ei. Sa`mi para rau ca nu`i mai pot trai inca o data?

Am scrijelit cu unghia pe bancile de lemn
C`aici au fost candva elevii
Ce astazi vor zbura
Cu zambete pe buze si ochi inlacrimati
Neprotejati de`acele aripi si cuvinte
Care vor devenit doar secvente dintr`un film...

De ce Stefan? De ce timpul trece? De de nu mai sunt inca o data ca fratele meu mai mic? De ce nu pot fi eu Dumnezeu? De ce lucrurile nu se schimba? De ce nu pot ori timpul MACAR O SECUNDA...?

In the end...I`ll be allright