As vrea sa fiu de piatra.

  Daca as fi o sculptura. Daca m`as uita fix la tine fara sa te privesc defapt. Daca inima mea n`ar bate si mainile mi`ar fi reci. Atunci ar fi mai bine?

  Sa traiesc secole intregi si totusi sa n`am nici o traire. Sa ma admire oamenii, dar eu sa nu ii vad. Sa stau in muzee de arta si totusi sa nu`mi amintesc.

  N`as mai putea rade sau plange. As avea aceeasi fata monotona. N`as simti cand ma atingi sau and ma scuipi.N`as auzi cand imi vorbesti sau cand ma injuri. N`as putea sa am tot ce am acum. Si ce am acum? Ma am pe mine. Daca as fi din piatra nici asta nu as avea pentru ca fiecare sculptura apartine sculptorului.

  Si totusi vreau sa fiu din piatra. 

迷路の心

   Ma inchid din ce in ce mai mult in mine. Sufletul si mintea imi sunt ca niste labirinturi.  Niste labirinturi unde toate intra si nu mai ies, toate sunt in mine. Si daca as pierde si asta? Daca as spune ciuva tot ce e in mintea mea ar ramane ca o strada goala, unde vantul bate tot timpul si nimeni nu trece. Eu sunt doar pentru mine, ce e al meu ramane al meu si nu`l voi da nimanui.

  O sa rup petalele a 6913 trandafiri si ii voi lasa sa ploua peste lumea mea.

Setea de lumina scurteaza adesea aripile fluturilor.

Cand intunericul coboara
Tu,intotdeauna vei fi in lumina...
Cand evadezi te alaturi noua,mortilor,
Din aceasta lume gri si intunecata...  

 

Glossa.

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.


Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.


Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.


Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.


Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.


Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.


Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.


Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.


De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.


Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

Nu stiu de ce.
Citesc si raman facinat.
Sunt un orb, sclav al lor.

Roses.

Trandafiri,trandafiri,trandafiri rosii
Le voi vedea vreodata unite?
Voi imbatrani si timpul va trece
Ca amintirea unei ploi de vara.

Ding ding ding dong
Clopote funerare intr`o dimineata de Septembrie
Trandafirii,iubitii mei, s`au ofilit
Sunt morti si rataciti.